NUMERI 27:1-4. „Fetele lui Ţelofad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, şi ale căror nume erau: Mahla, Noua, Hogla, Milca şi Tirţa, s-au apropiat şi s-au înfăţişat înaintea lui Moise, înaintea preotului Eleazar, înaintea mai marilor şi înaintea întregii adunări, la uşa cortului întâlnirii. Ele au zis: „Tatăl nostru a murit în pustie; el nu era în mijlocul cetei celor ce s-au răzvrătit îmoptriva Domnului, în mijlocul cetei lui Core, ci a murit pentru păcatul lui, şi n-a avut fii. Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentru că na- avut fii? Dă-ne şi nouă o moştenire între fraţii tatălui nostru.” Cuvintele acestea fac bine inimii şi ne îndeamnă la un moment de cercetare, într-o vreme ca aceasta în care mulţi credincioşi se mulţumesc să meargă din zi în zi, din an în an, fără o cunoaştere adevărată a Cuvântului lui Dumnezeu, şi mai ales, neglijând darurile pe care Dumnezeu ni le-a făgăduit şi dăruit, în acelaşi timp din belşug fiecăruia dintre noi. Mulţi creştini sunt atât de nepăsători când este vorba de aşa lucruri însemnate cum sunt: starea în Cristos, mersul în viaţa de credinţă, înaintarea pe calea credinţei, creşterea în viaţa de credinţă şi nădejdea Bisericii lui Dumnezeu. Nădejdea credinciosului. Şi aceasta înseamnă a păcătui împotriva Harului lui Dumnezeu, înseamnă să necinsteşti pe Domnul Isus, arătându-te nepăsător faţă de făgăduinţele Sale nespus de mari şi minunate. Dacă Dumnezeu a binevoit, în harul Său, în dragostea Sa să ne ofere daruri de preţ, noi ca şi copii ai Domnului, oare nu trebuie să căutăm să cunoaştem care sunt aceste daruri şi în acelaşi timp să le luăm din mâna bună a Domnului? Pentru că El, Domnul ni le oferă cu multă dragoste şi iubire. Apostolul Pavel spune în Romani 1:15: „Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vrun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră”. Şi apoi în v. 29 „pentru că ştiu că dacă vin la voi, voi veni cu deplină binecuvântare de la Cristos Domnul”. Toate binecuvântările vin de la Cristos Domnul. Şi toate darurile Sale sunt minunate. Să ştiţi dumneavoastră suflete dragi Domnului şi să ştiu eu bine, că Domnul Isus Cristos, vine întotdeauna la întâlnirea cu copiii Săi, dar niciodată El nu vine cu mâna goală, ci aduce cu Sine daruri duhovniceşti. Dar, oare cinstim noi pe Domnul atunci când puţin ne pasă dacă suntem robi sau fii ai Celui PreaÎnalt? Oare cinstim noi pe Domnul atunci când nu ne pasă dacă avem daruri sau nu avem daruri? Cinstim noi pe Domnul Isus atunci când întoarcem spatele darurilor Sale spirituale? Domnul Isus Cristos spune în Ioan 15:15: „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la tatăl” Tot ce am auzit de la Tatăl, v-am spus şi vouă, şi tot ce am primit de la Tatăl v-am dăruit şi vouă. Iacov, spune în Epistola sa, în 1:17 „orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare nici umbră de mutare”. Dar oare cinstim noi pe Domnul Isus dacă puţin ne pasă dacă avem sau nu Duhul Sfânt în noi, mai ales că suntem Biserica născută la Cincizecime? La revărsarea Duhului Sfânt? Nu! Nu-L cinstim pe Domnul cu nepăsarea noastră. Tocmai de aceea, lucrurile acestea, trebuie să ne dea de gândit, mai cu seamă acuma când Domnul Isus Cristos, Mirele Ceresc, este gata să vină să-Şi răpească mireasa la cer. .... Dacă este ceva lămurit în sfânta Scriptură, este faptul că Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în cei ce Îl preţuiesc şi se bucură de Domnul Isus Cristos,... de cei ce se caută şi preţuiesc făgăduinţele nespus de mari ale Domnului,... de cei ce preţuiesc şi se bucură de Darurile Duhului Sfânt. „Eu nu am mai mare bucurie, zice Domnul Isus în a treia Epistolă a lui Ioan în versetul 4, decât să aud despre copiii Mei că umblă în adevăr ,şi umblă după adevăr”. Şi adevărul este unul singur şi poartă un nume frumos, Este Domnul Isus Cristos. Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa zice Domnul. Să umblăm după Adevăr! Să umblăm după Domnul Isus Cristos şi să-L dorim şi să-L cinstim primind din mâna lui daruri sfinte. Dacă privim spre fetele acestea ale lui Iosif, le putem numi aşa pentru că ele se trag din neamul lui Iosif, cel vândut de fraţii săi, unor negustori din Egipt, ele sunt fără tată, sunt slabe şi părăsite, omeneşte vorbind. Moartea tatălui lor, Ţelofad rupsese legătura văzută, care le unea cu adevărata moştenire a poporului lui Dumnezeu. Dar ce ne spune Cuvântul pe care L-am citit astăzi? Se mulţumesc, ele, să se lepede de această moştenire cu nepăsare? Le era tot una dacă au sau nu au un loc, sau o parte de moştenire cu Israelul lui Dumnezeu? Nu! Nicidecum nu au stat nepăsătoare, faţă de făgăduinţa moştenirii dată de Însuşi Dumnezeu. Aceste fete ale lui Ţelofad, ne dau astăzi o lecţie şi o pildă, ca să învăţăm să nu stăm nepăsători faţă de ceea ce avem ca moştenire prin făgădiunţa Domnului. Cunosc pe cineva, care ori de câte ori vede un lucru nou la altcineva, spune: dar eu de ce nu am! Aşa ar trebui să spunem şi noi ori de câte ori vedem un dar al Domnului manifestat prin fratele de lângă noi sau prin sora de lîngă noi. Dar eu de ce nu am Doamne? Şi gândul acesta trebuie să îl îndreptăm spre Cel ce este în mijlocul nostru şi împarte Daruri, adică spre Domnul Isus Cristos şi spre Duhul Sfânt. Doamne dar eu de ce nu am?... Fetele lui Ţelofad, erau încredinţate de faptul că pentru ele era în pământul făgăduinţei, o parte de moştenire pe care nici moartea, nici vreo altă întâmplare din pustie nu putea să le-o ia vreodată. Era moştenirea lor. Era făgăduinţa lor. „Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru, din mijlocul familiei lui, pentru că nu a avut fii?” De ce să se stingă numele tatălui nostru pentru că a avut numai fiice? Aşa se întreabă fetele acestea care erau din neamul lui Iosif. Tot aşa ar trebui să ne întrebăm, şi să-L întrebăm şi noi pe Domnul: Doamne, dar eu de ce nu am? Eu de ce nu primesc darul Duhului Sfânt? Eu de ce nu am darul descoperiri duhurilor, ca să nu mai fiu înşelat? În Evanghelia după Luca în capitolul 11:13, Domnul Isus spune: „Deci dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer” Noi ca şi Biserică penticostală, trebuie să cerem fără încetare Duhul Sfânt, pentru că prin puterea Duhului Sfânt ne deosebim de ceilalţi creştini. Poate că mulţi dintre dumneavoastră sunteţi surprinşi de predica aceasta, şi nu este de mirare. Pentru că atunci când fetele lui Ţelofad au venit înaintea lui Moise, el a fost luat prin surprindere, a fost luat pe nepregătite, pe neaşteptate, şi nu a ştiut ce să le răspundă, de aceea Moise, s-a dus înaintea Domnului cu cauza lor. Într-o biserică penticostală în care poţi număra pe degete pe fraţii şi surorile care au daruri, într-o biserică penticostală în care poţi număra pe degete pe fraţii şi surorile botezaţi cu Duhul Sfânt, este o problemă serioasă cu care trebuie să mergem înaintea Domnului. Când Moise s-a dus înaintea Domnului cu cauza aceasta, a fetelor lui Ţelofad, Domnul i-a zis lui Moise, Versetele 5-7: „Moise, să ştii că „Fetele lui Ţelofad au dreptate. Să le dai moştenire o moşie între fraţii tatălui lor, şi să treci asupra lor moştenirea tatălui lor .”... Iată ... o biruinţă strălucită înaintea întregii adunări a lui Israel. Şi putem să spunem fără să greşim că a fost o biruinţă strălucită şi înaintea lui Dumnezeu. Pentru că, credinţa plină de îndrăzneală întotdeauna este răsplătită. Aduceţi-vă aminte, împreună cu mine de femeia bolnavă de 12 ani, care şi-a cheltuit toată averea la doctori, şi care cu toate că nu avea voie să se atingă de nimeni, a venit şi s-a atins de Domnul Isus, spunându-şi în inima ei: „...numai de poala hainei Lui să mă ating, şi voi fi vindecată; Şi mare i-a fost biruinţa, pentru că prin credinţa ei a vindecat-o Domnul. Credinţa plină de îndrăzneală, slăveşte pe Domnul. Credinţa plină de îndrăzneală, Îi dă Domnului cinstea ce I se cuvine. Şi, El, Domnul Îşi găseşte plăcere în îndrăzneala credinţei. De aceea mă rog Domnului să ne dea îndrăzneală, şi să ne rugăm şi să nu ne lăsăm, să-I cerem fără încetare darurile Duhului Sfânt. Fetele lui Ţelofad, au dreptate, spune Domnul, cuvintele lor sunt cuvintele credinţei, de aceea sunt drepte înaintea lui Dumnezeu şi sunt bine primite. Lui Dumnezeu Îi place să ne încredem În El. Lui Dumnezeu Îi place să ne bizuim pe El. Lui Dumnezeu Îi face plăcere să ne folosim de tot ce ne-a dăruit prin Cuvântul Său. Îi place Domnului să cerem. Iar atunci când ne îndoim, când punem sub semnul întrebării, făgăduinţele lui Dumnezeu, când spunem: Oare va face Domnul? Oare va vindeca Domnul? Oare poate Domnul să-mi dea Darul Duhului Sfânt? Oare poate Domnul...? Atunci punem margini, punem graniţe Sfântului lui israel, atunci punem limite puterii Domnului şi Mântuitorului nostru. Şi pentru că El este fără margini, este fără hotar, El este deasupra tuturor lucrurilor trebuie să ne punem nădejdea şi încrederea în El. Dar când Îi punem margini nu-L onorăm pe Dumnezeu! Pentru că spune Cuvântul Sfânt că ceea ce a făgăduit Domnul este Da şi Amin. Domnul să ne ajute să nu ne lamentăm, să nu ne plâgem toată ziua că noi nu avem daruri de la Domnul, ci să stăruim cu credinţă tare că Domnul Isus Cel ce ne-a făgăduit Duhul Sfânt ni-L va da. Să trăim cu gândul şi cu toată fiinţa noastră pentru Acela care a coborât din cer pe pământ, a murit pentru noi şi a înviat, şi S-a înălţat din nou la cer unde ne poartă de grijă întărindu-ne în slăbiciunile noastre, dăruindu-ne daruri sfinte şi care va veni iarăşi cu mare putere spre slava şi mântuirea noastră deplină. Poate că sunt mulţi fraţi şi surori care au daruri felurite dar umblă nepăsători faţă de ele, faţă de Cel ce le-a dăruit, şi Cuvântul Domnului spune în 1Timotei 4:14: „Nu fii nepăsător de darul care este în tine”. Dacă ai vreun dar de la Domnul, atunci, lucrează potrivit cu darul pe care îl ai. Iar dacă nu ai daruri, vino astăzi la Domnul Isus Cristos împreună cu mine în rugăciune. Nu amâna! Nu te duce la Moise, nu te duce la oameni, ci vino la Mântuitorul, care îţi va prezenta cererea înaintea Tatălui. „Tată, iată cererile fraţilor Mei, ei sunt cei pentru care Am murit. Te rog, Tată dă-le daruri pentru ca Numele Meu să fie proslăvit. Dă-le daruri Tată pentru întărirea lor. Şi răspunsul Tatălui va fi acesta: Copii Mei au dreptate. Aşa cum Domnul a spus lui Moise despre cererile fetelor lui Iosif. „Fetele lui Ţelofad au dreptate. Să le dai de moştenire o moşie între fraţii tatălui lor şi să treci asupra lor moştenirea tatălui lor.” Versetul 7. Da şi tu... ai dreptate suflete drag. Şi cererea ta..... este îndreptăţită... Şi tu..... ai dreptate atunci când vii înaintea Domnului. Să spunem şi noi împreună cu Psalmistul în Ps. 26:1 „Fă-mi dreptate , Doamne, căci umblu în nevinovăţie”. Să căutăm darurile de sus, şi mai ales să le cerem cu credinţă. Amin!